„Să mergem împreună!”
Comunicatul oficial al Conferinței Episcopilor Catolici din România menționează că vizita Sanctității Sale, Papei Francisc în România este una apostolică având valențe pastorale și ecumenice[1].
Vizita Sfântului Părinte nu este deci una în principal ecumenică, invitația fiind făcută de către autoritățile statale și de către Biserica Catolică din România. Pelerinajul Papei Francisc în România cuprinde aspecte socio-politice prin întâlnirea cu Președintele României, aspecte ecumenice prin întâlnirea cu întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Române și prin vizitarea catedralei-simbol a românilor ortodocși: Catedrala Națională[2] și mai ales aspecte pastorale care se traduc prin cele patru momente liturgice celebrate de Suveranul Pontif: la București, la Șumuleu-Ciuc, la Iași și la Blaj. Liturghia de la Blaj are un răsunet cu totul special, deoarece va cuprinde beatificarea episcopilor martiri greco-catolici. Evenimentele sunt împărțite pe zile și pe zone, încercând oarecum să se mențină un echilibru între diferitele aspecte ale vizitei papale, lăsând să se întrevadă aproape o teamă de a nu redeschide răni ale trecutului.
Cu toate acestea, elementele pastorale și ecumenice sunt imposibil de separat; la fel și apostolicitatea. Un ecumenism sănătos nu-și propune doar crearea de bune relații între comunități diferite, ci pleacă tocmai de la premisa că prezentul prezintă o anormalitate prin lipsa de unitate între comunități care au același fundament apostolic. Conștiința unității apostolice trebuie stea la baza consecințelor socio-culturale produse de ecumenism. Astfel, o vizită apostolică este în același timp pastorală și ecumenică pentru întreaga societate. Vizita Papei Francisc într-o țară majoritar ortodoxă cu minorități culturale istorice de diferite confesiuni creștine sau chiar alte religii va arata încă o dată potențialul creștinismului în construirea păcii sociale prin acceptarea unității în diversitate și ceva mai mult decât atât.
Anularea istoriei precum și uniformizarea culturală sau confesională artificială este caracteristică sistemelor totalitare. Să mergem împreună este motto-ul vizitei papale. Prin istoria teritoriilor românești dar și prin situația geo-politică actuală a României, țara noastră se află în situația în care trebuie să meargă împreună: Uniunea Europeană, minoritățile istorice, diversitatea confesională, diaspora românească sunt doar câteva teme care arată că România nu-și poate permite să stagneze sau se izoleze. Cu mici excepții sau ezitări în anumite locuri, în întreaga Uniune Europeană drumul politic și cultural se face într-o direcție foarte clară: un destin european comun. Întoarcerea la un naționalism prea accentuat poate dăuna acestui destin comun. Aceasta însă nu înseamnă renunțarea la un patriotism sănătos, care celebrează propria identitate fără a anula specificitatea celui care este diferit.
Prima zi a vizitei papale, dedicată în mare parte întâlnirii cu autoritățile statale și cu Biserica Ortodoxă este probabil cea care cuprinde cele mai clare elemente ecumenice de aceea vom analiza mod particular temele atinse în această zi.
Prima oprire a fost vizita de curtoazie la Cotroceni, la Palatul Prezidențial. Nu mică va fi mirarea oricui ascultă cuvântul de bun venit al Președintelui României adresat Sanctității Sale. Klaus Iohannis, etnic german protestant, a reușit să-și însușească în numele poporului pe care îl reprezintă un limbaj aproape teologic. Expresii precum „tărâmul Sfântului Apostol Andrei”, „Sfântul Ioan Paul al II-lea”, „Episcopul Romei” sau „grădina Maicii Domnului” ne duc cu gândul mai degrabă la un limbaj ortodox sau catolic. Asumarea unor asemenea expresii de către un președinte protestant mărturisește dimensiunea ecumenică a societății românești dar și a evenimentului în sine. Tema centrală a discursului Președintelui a fost Europa: România și-a făcut temele: a devenit o țară europeană. Președinția Consiliului Uniunii Europene, Summitul de la Sibiu, votul masiv pro-european de la alegerile Europarlamentare, libertatea de care se bucură minoritățile etnice și religioase din România dar și valorile creștine sunt semnul unei integrări reale în Uniunea Europeană conform discursului prezidențial[3]. Uniunea Europeană nu ar putea exista fără asumarea totală (orice ar însemna aceasta) a unei abordări profund ecumenice. Citind printre rânduri, aproape putem spune că România este indicată ca model de conviețuire pașnică pentru Europa, sau că România este o Europa în miniatură:
Într-o lume marcată de fenomene complexe, Europa are nevoie astăzi, poate mai mult decât oricând, de modele de conviețuire pașnică, de modele de dialog între majoritate și minorități, de dialog între culturi, care să ofere repere pentru consolidarea toleranței și a respectului reciproc.
România este un exemplu de bună practică, prin modul în care a asigurat și asigură respectarea drepturilor persoanelor aparținând celor 20 de minorități naționale istorice de pe teritoriul său.[4]
Un punct atins de către Președintele României în discursul său de bun venit este tema diasporei[5]. Diaspora obligă România să rămână conectată internațional, mai ales la nivel european, cel puțin la fel de mult precum tema minorităților. Chestiunea diasporei pe plan ecumenic trimite spre un alt aspect: ospitalitatea de care se bucură sute de parohii românești în Europa și nu numai prin punerea de locașuri de cult la dispoziția românilor din partea Bisericii Catolice. Acest fapt nu este o simplă colaborare socială ci este o atitudine profund ecumenică, plecând de la o conștiință de unitate apostolică și europeană. Din acest punct de vedere Biserica a facilitat integrarea României în Europa. Klaus Iohannis a mulțumit pentru această deschidere în mod deosebit.
În cuvântul său de răspuns, Papa Francisc, a confirmat destinul european al pământurilor noastre chiar dacă a prezentat și aspecte negative ale unei diaspore numeroase creată printr-o emigrare masivă și anume depopularea satului românesc. Aceste remarci vin în întâmpinarea demersului Patriarhiei Române care a proclamat anul 2019 ca An omagial al satului românesc[6]. Satul românesc este unul din pilonii de bază ai identității românești iar realizarea destinului nostru european precum și o atitudine ecumenică autentică se pot realiza doar cu păstrarea identității noastre etnice și confesionale. Printre cuvintele Suveranului Pontif se regăsește un aspect foarte interesant: dorința Papei ca toate Bisericile creștine, printre care în special Biserica Catolica să fie considerate parte a culturii și identității românești. Ne putem întreba dacă nu cumva cuvintele acestea nu trădează frustrarea a comunității catolice din România născută dintr-o accentuare exagerată a ideii de o singură Biserică națională? Colaborarea dintre Biserici pentru creșterea unei culturi locale și universale trebuie să se facă în spiritul unei încrederi reciproce posibilă doar prin asumarea unei conștiințe ecumenice:
Bisericile creștine pot ajuta la recuperarea și alimentarea inimii vii din care să izvorască o acțiune politică și socială întemeiată pe demnitatea persoanei și angajată cu loialitate și generozitate în favoarea binelui comun al colectivității. În același timp, ele se străduiesc să devină un reflex credibil și o mărturie atractivă a acțiunii lui Dumnezeu, şi astfel se promovează între ele o adevărată prietenie și colaborare. Biserica Catolică vrea să se situeze în această matcă, vrea să contribuie la dezvoltarea societății, dorește să fie semn de armonie, speranță și de unitate și să se pună în slujba demnității umane și a binelui comun. Are intenția de a colabora cu autoritățile și cu celelalte Biserici, cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, pentru a merge împreună și pentru a-și oferi talanții în slujirea întregii comunități. Biserica Catolică nu este străină, ci e pe deplin părtașă la spiritul național, după cum o arată și participarea credincioșilor săi la formarea destinului națiunii, la crearea și dezvoltarea structurilor de educație integrală și la formele de asistență specifice unui Stat modern. De aceea, ea dorește să contribuie la clădirea societății și a vieții civile și spirituale în acest pământ frumos al României.[7]
Următoarele două întâlniri, cu caracterul cel mai evident ecumenic, au fost cele în care Sanctitatea Sa, Papa Francisc l-a întâlnit pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: o vizită privată la reședința Patriarhului României și una solemnă la Catedrala Națională.
După o întâlnire privată, Papa Francisc și Patriarhul Daniel s-au salutat în mod oficial în sala Conventus a Palatului Patriarhal prin două discursuri, în prezența membrilor Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române. De notat caracterul istoric al întâlnirii, în aceeași sală s-au întâlnit cu 20 de ani în urmă Sfântul Ioan Paul al II-lea și vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. În discursul de bun al Preafericirii Sale, Patriarhul Daniel a atins mai multe teme cu puternic caracter ecumenic. Evocând vizita papală precedentă, Patriarhul României evidențiază comuniunea în suferință a celor doi întâistătători, prin faptul că atât Papa Ioan Paul al II-lea cât și Patriarhul Teoctist proveneau din țări care cunoscuseră opresiunea comunistă. Comuniunea martiriului prin persecuția dezlănțuită de regimurile totalitare ale secolului al XX-lea este una din temele ecumenice cele mai sublime la care încă se face referire. Peste două zile Papa Francisc va beatifica episcopii martiri ai Biserici Greco-Catolice, victime ale regimului comunist din România. O altă temă de o importanță majoră subliniată în discursul de bun venit al Patriarhului Daniel este Europa. Biserica împreună trebuie să facă front comun pentru apărarea valorilor creștine, în special a familiei tradiționale, în fața avalanșei secularismului:
În acest sens, predecesorii noştri ne cheamă astăzi şi pe noi să apărăm şi să promovăm credinţa în Hristos şi valorile creştine, într-o Europă foarte secularizată, pentru a transmite tinerei generații credinţa în iubirea milostivă a lui Hristos pentru lume şi credinţa în viaţa eternă a persoanei umane. Totodată, ei ne cheamă să mărturisim, să apărăm şi să promovăm familia creştină tradiţională formată din bărbat, femeie şi copii, într-o Europă cu un evident declin demografic, un continent care îmbătrânește rapid.[8]
În cuvântul său de răspuns, Sanctitatea Sa, Papa Francisc a punctat același aspect al comuniunii sângelui martiric care întărește aspectul apostolic comun pe care se fundamentează orice ecumenism sănătos. Suferința comună întărește conștiința apostolică și invers.
Legăturile de credință care ne unesc își trag originea de la Apostoli, martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei, care, conform tradiției, a adus credința în aceste meleaguri. Au fost chiar frați de sânge (cf. Mc 1,16) și, într-un mod special, prin vărsarea sângelui pentru Domnul. Ei ne amintesc că există o fraternitate de sânge care ne precedă și care, ca un curent tăcut și dătător de viață, n-a încetat niciodată, de-a lungul secolelor, să ude și să susțină drumul nostru Mulți, aparținând diferitor confesiuni, nu demult au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor stă astăzi înaintea noastră și înaintea noilor generații care n-au cunoscut acele condiții dramatice..[9]
Papa a mai menționat apoi că puterea de a înțelege unitatea eclezială este de fapt o nouă sărbătoare a Cincizecimii, „să mergem împreună spre noi Rusalii”[10], subliniind astfel, chiar dacă în mod indirect că unitatea, aclamată de popor în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea este un dar al Duhului Sfânt. O abordare ecumenică autentică în conștiința apostolicității precedă acest dar al Duhului Sfânt.
Vizita la noua Catedrala Patriarhală a fost una solemnă în prezența a mii de credincioși ortodocși. Frumusețea impunătorului locaș de cult a contribuit la crearea sentimentului că se trăiește ceva cu adevărat istoric. Înainte de a trece la o analiză a aspectelor ecumenice atinse în discursurile celor doi primați, trebuie menționat că evenimentul a adus o clipă de pace în societatea noastră foarte tulburată de evenimentele recente din viața politică. Imaginile din catedrală au evidențiat o icoană a păcii la care visează probabil orice societate. Membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe alături de membrii conferinței episcopale catolice și de alți delegați din suita papală împreună cu reprezentanți ai altor culte din România, inclusiv al cultului iudaic. Pe plan politic reprezentanți ai diferitelor instituții de Stat sau forțe politice din România, care rar sunt văzuți împreună. Era și istoria acolo împăcată cu prezentul prin Familia Regală a României acum ortodoxă (ultimele 3 generații) dar cu rădăcini catolice (primele două generații) sau chiar protestante (Regina Maria în prima parte a vieții). Două coruri, unul catolic și unul ortodox au înfrumusețat momentul. Cu toate acestea s-a simțit prudența pentru a nu sensibiliza părți mai conservatoare. Nu s-a folosit nici un veșmânt liturgic iar rugăciunile și cântările au fost separate. Acesta este un aspect ecumenic esențial care diferențiază actuala vizită papală de cea din 1999.
În acest context Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a urat bun venit Episcopului Romei în „bazilica dedicată Sfântului Apostol Andrei, fratele Sfântului Apostol Petru”[11] reiterând astfel tema apostolicității ca bază a relațiilor ecumenice. Primatul Bisericii Ortodoxe Române a atins apoi tema întrajutorării înțeleasă ca o consecință a unei abordări ecumenice sănătoase. A fost menționat din nou în acest sens ajutorul dat diasporei românești prin locașurile de cult[12] și darul Papei Ioan Paul al II-lea în valoare din 200.000 USD care au fost integrați simbolic în suma cu care s-au achiziționat clopotele noii Catedrale Naționale. Clopotul este un simbol ecumenic, el fiind comun celor trei mari tradiții ale creștinismului. Preafericitul Părinte Daniel a ținut să menționeze un alt aspect ecumenic referitor la clopote: acela că au fost achiziționate de la o firmă catolică[13]. Darul oferit de către Patriarhul României Episcopului Romei a fost unul care a subliniat încă o dată aspectul apostolic: o icoană în mozaic reprezentându-l pe Sfântul Apostol Andrei asemănătoare chipului Apostolului reprezentat pe catapeteasma Catedralei Naționale.
Discursul de răspuns al Sanctității Sale, Papei Francisc a fost de fapt o meditație-cateheză pornind de la rugăciunea domnească Tatăl nostru care urma să fie rostită și a cărei temă centrală a constitut-o lupta împotriva individualismului. Înainte de aceasta însă, Papa a făcut încă o trimitere la apostolicitate menționând o co-responsabilitate a misiunii creștine care nu poate fi deplină fără raportarea la frați:
Aș dori să-mi exprim mulțumirea și emoția pentru că mă aflu în acest templu sfânt care ne adună în unitate. Isus i-a chemat pe frații Andrei și Petru să-și părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Chemarea proprie nu este completă dacă lipsește chemarea fratelui.[14]
Următoarele zile vor fi dedicate aspectului pastoral al vizitei Papei Francisc în România, însă nu vor fi lipsite de aspectul ecumenic. Ziua de 1 iunie va fi practic ziua Mariană a Sfântului Părinte în România prin vizitarea sanctuarului de la Șumuleu-Ciuc și prin venerarea la Iași a icoanei de la Cacica, bine cunoscutul sanctuar marian din Moldova. Au existat anumite temeri că vizita la Șumuleu-Ciuc ar putea fi instrumentalizată în mod naționalist deși evlavia către Maica Domnului este un alt aspect ecumenic care îi unește pe ortodocși și pe catolici și chiar pe unii protestanți. La fel, în data de 2 iunie, Papa va beatifica la Blaj, centrul Bisericii Române unite cu Roma, Greco-Catolică pe cei 7 episcopi martiri persecutați de regimul comunist însă care se puteau sustrage martiriului dacă ar fi trecut la confesiunea ortodoxă.
Este clar că ecumenismul în Romania nu este deloc unul comod, fiind îngreunat de răni ale trecutului, sensibilități etnice[15] și chestiuni patrimoniale nerezolvate. Cu toate acestea viața de zi cu în România îi pune pe cetățenii acestei țări, creștini de diferite confesiuni, în situația de „a merge împreună”[16] și de a construi viitorul împreună. Pentru români, multe din temele anunțate aici sunt realități trăite prin simplul firesc al vieții pe aceste meleaguri înainte de a se constitui într-o agendă ecumenică pentru viitor.
Dr. Alexandru-Marius Crișan
[1] Vezi: http://www.bisericacatolica.ro/11-01-2019-comunicato-stampa-cer-papa-francesco-viene-in-romania-una-visita-apostolica-con-valenze-pastorali-ed-ecumeniche-tra-31-maggio-e-2-giugno-2019/.
[2] Cunoscută și sub numele de Catedrala Mântuinirii Neamului.
[3] Vezi întregul discurs: https://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinut-cu-prilejul-primirii-sanctitatii-sale-papa-francisc.
[4] Cf. Discursul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținut cu prilejul primirii Sanctității Sale, Papa Francisc, https://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinut-cu-prilejul-primirii-sanctitatii-sale-papa-francisc.
[5] Chestiunea diasporei va fi menționată și în alte discursuri ale Papei Francisc în România precum și în cele ale Patriarhului Daniel sau episcopului Petru Gherghel.
[6] Vezi în acest sens textul actului de proclamare: https://basilica.ro/actul-de-proclamare-a-anului-omagial-si-comemorativ-2019/.
[7] Vezi Discursul de răspuns al Sanctității Sale, Papei Francisc la Palatul Cotroceni: https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-05/papa-francisc-romania-discurs-cotroceni.html.
[8] Vezi Discursul de bun venit al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: https://basilica.ro/hristos-a-inviat-salutul-adresat-de-patriarhul-romaniei-papei-francisc-text-integral/.
[9] Vezi Discursul Sanctității Sale, Papei Francisc în sala Conventus a Palatului Patriarhal: https://basilica.ro/papa-francisc-catre-ierarhii-ortodocsi-romani-am-venit-aici-ca-pelerin-ce-doreste-sa-vada-chipul-domnului-in-chipul-fratilor/.
[10] Idem.
[11] Vezi Cuvântul de primire al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Catedrala Națională: https://basilica.ro/la-primirea-in-catedrala-nationala-patriarhul-transmite-recunostinta-diasporei-ortodoxe-romanesti-fata-de-papa-francisc/.
[12] Patriarhul a menționat exact numărul bisericilor oferite pentru slujire comunităților ortodoxe românești: „vă mulţumim pentru sprijinul pe care îl acordaţi constant credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală” Vezi: https://basilica.ro/la-primirea-in-catedrala-nationala-patriarhul-transmite-recunostinta-diasporei-ortodoxe-romanesti-fata-de-papa-francisc/.
[13] Grassmayr din Innsbruck, Austria.
[14] Vezi Discursul Sanctității Sale, Papei Francisc cu ocazia vizitei la Catedrala Națională: https://basilica.ro/papa-francisc-tatal-nostru-este-strigatul-fata-de-foametea-de-iubire-a-timpului-nostru/.
[15] De multe ori apartenența la o anumită confesiune în România a fost în legătură cu apartenența la o anumită națiune.
[16] Motto-ul acestei vizitei papale.
