Problemele de mediu nu mai reprezintă pentru nimeni astăzi vreo noutate. În fiecare zi apar statistici și rapoarte alarmante care confirmă, dacă mai este nevoie, situația gravă în care ne aflăm. În acest sens, în ultimii ani, s-a încercat stabilirea unor politici cât mai unitare pentru soluționarea acestei crize. Pe de altă parte, creștinismul a fost adesea acuzat de neimplicare, sugerându-se ideea potrivit căreia creștinii nu au un rol activ în lume, ci doar trăiesc pe acest pământ ca într-o stație, în așteptarea unei vieți viitoare mai bune. Să fie cu adevărat aceasta viziunea pe care creștinismul o propune?
În acest context, la Editura Doxologia din Iași a debutat, în anul 2016, o nouă colecţie, denumită sugestiv „Teologie și Ecologie”. Prima lucrare din această serie, intitulată „Trăind în creația lui Dumnezeu”, poartă semnătura lui Elizabeth Theokritoff, o autoare consacrată în domeniul ecoteologiei, care și-a susținut teza de doctorat sub îndrumarea binecunoscutului episcop ortodox Kallistos Ware.
Lecturând acest volum, cititorul poate descoperi, în mod surprinzător poate, cât de ecologistă este perspectiva creștin-ortodoxă. Pornind de Sfânta Scriptură și scrierile Părinților Bisericii, Elizabeth Theokritoff ne invită spre o lărgire a orizontului în ceea ce privește până și cele mai elementare gesturi: „Actele de responsabilitate față de mediu sunt mai puțin directe față de actele tradiționale de compasiune, însă nu și mai puțin reale. Într-o lume globalizată, limitarea lucrării de milostenie doar la ajutorarea acelui nevoiaș care bate la ușă înseamnă o profundă lipsă de viziune”.
Un alt aspect pe care Elizabeth Theokritoff dorește să îl scoată în evidență este interdependența tuturor lucrurilor existente în Univers. În 2003, în urma unei expediții realizate în Sierra Nevada, exploratorul american John Muir avea să scrie: „Atunci când încercăm să culegem un lucru, realizăm că el este legat printr-o mie de legături invizibile, ce nu pot fi rupte de tot ce există în univers”. Acest exemplu, care reprezintă principiul fundamental al ecologiei, nu este deloc străin tradiției creștine. Analogia acestor „legături invizibile” cu existența acelor principii fundamentale sau a logoi-urilor tuturor lucrurilor, legate unele de altele prin Cuvântul-Creator este evidentă. Sesizarea acestei simetrii dintre lume ca ecosistem și lumea unită în Cuvântul lui Dumnezeu prin logoi-urile Sale ne obligă la un alt comportament vis-à-vis de creație, decât cel cu care am fost obișnuiți până acum.
În plus, acest model ne prezintă o altă realitate, în care lumea se descoperă ca dar al lui Dumnezeu pentru oameni. Aplecându-se asupra scrierilor părintelui Dumitru Stăniloae, Elizabeth Theokritoff înfățișează cum atitudinea față de dar trădează, de fapt, atitudinea noastră față de dăruitor: „Valoarea pe care o acordăm unui dar depinde, în primul rând, de atitudinea noastră față de cel care oferă darul, fie că vorbim de mâzgâlitura unui copil sau de bijuteria din aur a celui care vrea să ne impresioneze. De obicei, tratăm fără grijă și nu prețuim un anumit dar, atunci când desconsiderăm pe dătător, asemenea fiului rătăcitor, care a risipit averea tatălui său”.
„Pentru o ecologie a transfigurării” este cel de-al doilea volum din cadrul colecției „Teologie și Ecologie” a Editurii Doxologia și a apărut în anul 2017, reprezentând rodul unei conferințe inovatoare ce s-a desfășurat în perioada 25-28 octombrie, 2007, în California. Această lucrare se prezintă sub forma unei colecții de studii, fiind, poate, cea mai importantă și valoroasă contribuție în domeniul eco-teologiei din spațiul creștinismului răsăritean. De asemenea, beneficiind de o scrisoare-prefață scrisă de către Sanctiatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și un cunoscut promotor al mișcării ecologiste, volumul prezentat reunește o serie de teologi și filosofi creștini importanți, precum: Andrew Louth, Savas Agouridis, Kallistos Ware, John Chryssavgis, Ioannis Zizioulas, Christos Yannaras, Philip Sherrard ș.a.
Privind natura drept o icoană divin zugrăvită, după cum ne îndeamnă psalmii peste tot, Îl putem lăuda pe Creatorul și Îi putem mulțumi pentru această creație frumoasă: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalmi 18:1). Acționând în această manieră, noi slujim ca preoți ai creației, împlinind misiunea pentru care noi înșine am fost creați: nu pentru a exploata lumea după propriile noastre dorințe, ci mai degrabă pentru a celebra și a aduce-o înapoi Creatorului – „Ale Tale dintru ale Tale. Ție-Ți aducem de toate și pentru Toate”, după cum proclamă Sfânta Liturghie a Bisericii Ortodoxe.
„Criza cu care ne confruntăm în lume nu este în primul rând una ecologică. Este o criză despre modul în care noi concepem sau ne imaginăm lumea”. Acesta este mesajul volumului „Pentru o ecologie a transfigurării”, sintetizat de John Chryssavgis. Tratăm lumea într-un asemenea mod, în care Dumnezeu este absent, tocmai din cauza faptului că nu reușim să o privim ca un dar moștenit de sus. Prin urmare, înainte de a începe propriu-zis să rezolvăm problemele mediului nostru, trebuie mai întâi să ne schimbăm perspectiva, să schimbăm modul în care percepem lumea. În caz contrar, tratăm doar simptomele, nu și cauzele. Avem nevoie de o nouă viziune asupra lumii dacă ne dorim „un cer nou și un pământ nou” (Apocalipsa 21:1). Aceasta este chemarea și datoria noastră, a creștinilor. Ar fi recomandabil să auzim și să luăm aminte chiar acum, în acest moment, după cum Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu sugera, în comun cu Papa Ioan Paul II, la Veneția, în 2002: „Nu este prea târziu. Lumea lui Dumnezeu are puteri incredibile de vindecare. În timpul unei singure generații, putem îndrepta pământul spre viitorul copiilor noștri. Fie ca acea generație să înceapă din acest moment, cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Autor: Valentin-Radu Trandafir
