Sfânta Tereza de Lisieux și Sfântul Siluan de Athos

361

Obștea Schitului carmelitan „Sfânta Cruce” din Stânceni a sărbătorit-o la 1 octombrie pe Sfânta Tereza de Lisieux, într-o comuniune ecumenică menită să le descopere celor prezenți, indiferent de confesiunea religioasă, profunzimea și caracteristicile sfințeniei a doi oameni desăvârșiți, care au trăit în tradiții liturgice diferite, dar și-au dedicat întreaga viață lui Dumnezeu rămânând și astăzi modele prin excelență de trăire duhovnicească. Alături de membrii schitului și de părintele ortodox Adrian Stoian, la eveniment a luat parte un grup de credincioși greco-catolici veniți din Târgu Mureș alături de părintele protopop Ioan Fărcaș.

După ce s-au însoțit în rugăciune, cei prezenți au asistat la conferința susținută de Maica Éliane și părintele Adrian Stoian, în care cei doi au prezentat viețile Sfântului Siluan Athonitul (1866-1938) și a Sfintei Tereza de Lisieux (1873-1897), doi sfinți care au trăit în tradiții liturgice diferite, dar care au intrat în comuniunea sfinților prin jertfa vieții și puterea mesajului de credință, speranță și iubire pe care l-au lăsat. Dacă Sfânta Tereza a ”simțit”, după cum o spune adesea, prezența lui Dumnezeu și necesitatea de a acționa pentru ca Dumnezeu să fie cunoscut și iubit, Sf. Siluan scoate în evidență modul în care sufletul tânjește după Dumnezeu, o dorință care consumă și împlinește, spune părintele Adrian Lung.

Ziua a continuat cu vecernia Sfintei Tereza, un oficiu cântat de cei prezenți în biserica schitului, folosind imnele din Antologhionul carmelitan editat prin meritul, preocuparea și osteneala maicilor Carmelului de la Stânceni, care au pregătit ediția în limba română a textelor compuse în limba franceză pentru oficiile proprii ritului bizantin (Mitropolit Lucian Mureșan în Cuvânt înainte la Antologhionul carmelitan, Ed. Buna Vestire; Blaj, 2002).
Întâlnirea s-a încheiat printr-un moment de rugăciune al celor prezenți la statuia Sfintei Tereza din apropierea bisericii, dovadă a încrederii în mijlocirea acestei sfinte care, în pofida vieții scurte și a faptului că nu a părăsit niciodată mănăstirea a devenit prin râvnă, dăruire și iubire patroana misiunilor (în 14 decembrie 1927, prin Papa Pius al XI-lea) și doctor al Bisericii (în 19 octombrie 1997, prin Sf. Ioan Paul al II-lea Papa).