Magistrul sibian, Părintele Profesor Mircea Păcurariu s-a mutat la cele veșnice

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu anunță cu durere că în această dimineață Părintele Prof. Dr. Mircea Păcurariu, fost Decan, a trecut la cele veșnice la vârsta de 88 de ani. Părintele Prof. Univ. Dr. a însumat o activitate didactică de 46 de ani din care 44 la Facultatea de Teologie din Sibiu dar și o activitate de cercetare impresionantă.

Date biografice

Părintele Mircea Păcurariu s-a născut la 30 iulie 1932, în Hunedoara, într-o familie cu tradiție preoțească, tatăl său, preotul Ștefan Păcurariu fiind a cincea generație care alege calea slujirii altarului. Așa cum observă Mircea Grigorie Abrudan, unul din strămoșii săi a fost hirotonit chiar de marele mitropolit Andrei Șaguna.

A urmat școala primară la Orăștie (1939-1940) şi Deva (1940-1943), apoi Liceul Teoretic „Decebal” din Deva (1943-1951).

Părintele a gustat din tinerețe nu doar lumina unei familii sănătoase dar și întunericul fostului regim care l-a nedreptățit din cauza atașamentului familei sale la Biserică.

Timp de un an a frecventat cursurile Facultății de Istorie a Universității din Cluj (1951-1952), pe care a fost nevoit să le întrerupă, ca urmare a unei exmatriculări dictate din „rațiuni politice”, în pofida rezultatelor sale deosebite. Pentru regimul stalinist, care acaparase România în 1948, un tânăr eminent care provenea dintr-o familie preoțească era un potențial pericol, deoarece putea deveni un posibil „dușman al poporului” și, prin urmare trebuia eliminat din centrul universitar clujean

Între anii 1952 şi 1956 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu. (teza de licență Monografia Institutului Teologic Universitar din Sibiu, sub îndrumarea Rectorului de atunci Sofron Vlad).

Urmează cursuri de doctorat, specialitatea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, la Institutul Teologic din București (1956-1959).

A obţinut titlul de doctor în teologie, în anul 1968, cu teza Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XV-XVII. (prima decernare a unui titlu de Doctor în Teologie la Facultatea de Teologie din București după încheierea celui de-al doilea război mondial). Lucrarea a fost întocmită sub coordonarea Pr. Prof. Dr. Alexandru Ciurea (1912-1996) și publicată în revista „Mitropolia Ardealului”, anul XIII, nr. 1-3/1968 și în extras (Sibiu, 1968, XII + 204 p.)

În aprilie 1970 a fost hirotonit diacon, iar un an mai târziu a fost hirotonit preot.

A fost pentru o perioadă profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1959-1961), apoi a devenit profesor la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, până la pensionare, în anul 2002, de când a rămas profesor emerit.

Între anii 1992 şi 2000 a condus Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în calitate de Decan, timp de două mandate.

Profil academic

Părintele Mircea Păcurariu ajunge la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu în anul 1961 în pofida unor împotriviri din partea organelor politice. Devine asistent universitar pentru limbile greacă și latină, funcție pe care a ocupat-o timp de aproape un deceniu (1 decembrie 1961-1 octombrie 1970). În 1970 a fost promovat conferențiar universitar, iar un an mai târziu profesor universitar titular, la catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. A activat în această funcție până în anul 2003 (pentru cursurile de Licență) și 2005 (cursurile de Master), păstrând conducerea programelor de doctorat, la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Activitatea de dascăl a fost împletită de o prestigioasă activitate de cercetare. Opera care l-a consacrat este monumentala sinteză a Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, redactată în trei volume, însumând peste 1900 de pagini și publicată în două ediții, a treia aflându-se în curs de editare. Este considerată a fi cea mai importantă şi completă lucrare de istoriografie bisericească românească editată până în prezent. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel referindu-se la această operă sublinia: „Părintele Profesor Mircea Păcurariu a redat istoria Bisericii noastre într-un stil admirabil, făcându-ne contemporani cu evenimente importante şi înaintași vrednici, propunându-ne să trăim istoria Bisericii neamului românesc şi să o înțelegem nu ca pe o simplă înșiruire de fapte şi date, ci ca pe o luptă motivată de credinţă puternică şi de idealuri sfinte (…) Descrierile Părintelui Profesor Mircea Păcurariu conțin o certă putere evocatoare, folosind informații sigure şi argumente lămuritoare. Astfel,  Părintele Profesor Mircea Păcurariu a scris o istorie edificatoare a Bisericii, fiind la curent cu cercetarea recentă despre fapte, evenimente şi oameni care au marcat istoria Bisericii noastre”. Ea a fost precedată de apariția unei alte Istorii a Bisericii Ortodoxe Române, un manual pentru Seminariile Teologice, tipărit până azi în șase ediții și tradusă și în limba greacă.

De un interes deosebit se bucură volumul de „Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Române” (2 volume), precum şi „Compendiul de Istoria Bisericii Române”, apărut de asemenea în mai multe ediții, cu tiraje mari, care, pentru valoarea lui academică, a fost tradus în limba germană în anul 1994, în cadrul colecției Oikonomia, fiind, alături de Teologia Dogmatică Ortodoxă a Părintelui Dumitru Stăniloae, singurele lucrări academice de teologie ortodoxă românească, accesibile vorbitorilor acestei limbi. Demne de menționat sunt şi lucrările: „Dicționarul teologilor români”, „Istoria Bisericii din Basarabia” sau Sfinţi daco-români şi români (4 ediţii), care aduc de asemenea contribuții istoriografice importante.

O importanță deosebită, în special pentru sibieni, este opera închinată fugurii erudite a Sfântului Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului: Sfântul Ierarh Andrei Șaguna. O viață închinată Bisericii şi neamului.

Opera fostului Decan al Facultății de Teologie din Sibiu nu se referă însă doar la istorie ci este vastă şi profundă, în ea întâlnim o intensă preocupare nu numai pentru cercetarea istorică şi activitatea didactică, ci şi pentru viața liturgică, misionară sau pastorală a Bisericii. De amintit lucrare de Predici la duminici și sărbători, la praznicele împărătești și ale Maicii Domnului, ale Sfinților și la Sfinți români; predici ocazionale și la înmormântări(2000, peste 600 pagini).

Două lucrări enciclopedice de mare importanță: Dicționarul Teologilor români (1996, 501 p.) și Enciclopedia Ortodoxiei Românești. Cea din urmă realizată la solicitarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel între 2008 și 2010 împreună cu un grup de tineri colaboratori.

Opere:

1. Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII (teză de doctorat, Sibiu, 1968);
2. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Manual pentru Seminariile teologice (ed. I, Sibiu, 1972; ed. a II-a, Sibiu, 1978; ed. a III-a, București, 1987);
3. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru Institutele Teologice – 3 vol. (ed. I, București, 1980-1981; ed. a II-a, București, 1992-1994);
4. Începuturile Mitropoliei Transilvaniei (București, 1980);
5. Politica statului ungar față de Biserica româneasă din Transilvania în perioada dualismului, 1867-1918 (Sibiu, 1986);
6. Istoria Mănăstirii Prislop (Arad, 1986);
7. Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu, 1786-1986 (Sibiu, 1987);
8. Pagini de istorie bsericească românească (Sibiu, 1991 și Cluj-Napoca, 1991);
9. Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918 (Cluj-Napoca, 1992);
10. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, compendiu (Chișinău, 1993);
11. Geschichte der Rumanischen Orthodoxen Kirche (Erlangen, 1994);
12. Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc (Iași, 1993);
13. Sfinți daco-romani și români (Iași, 1994);
14. Dicționarul Teologilor Români
    • Ediția I: Editura Univers Enciclopedic, București, 1996.
    • Ediția a II-a: Editura Enciclopedică, București, 2002.

Studii și articole:

1. Încercări de propagandă romano-catolică în Țara Românească și Moldova în secolul XIX, în „ST”, an X, 1958, nr. 7-8, p. 424-439;
2. Arhiereii Neofit și Filaret Scriban, în MMS, an XXXV, 1959, nr. 1-2, p.87-116;
3. Cancelaria Mitropoliei Ungrovlahiei și slujitorii ei de la 1831 până azi, în GB, an XVIII, 1959, nr. 5-6, p. 350-364;
4. Dicasteria și Consistoriul Mitropoliei Ungrovlahiei, în BOR, an LXXXVII, 1959, nr. 7-10, p. 961-979;
5. Ajutoarele acordate de Țara Românească Bisericii Ortodoxe din Ardeal, în MO, an XII, 1960, nr. 9-12, p. 601-626;
6. 150 de ani de la înființarea primei școli teologice ortodoxe din Ardeal, în BOR, an LXXXIX, 1961, nr. 3-4, p. 339-375;
7. Istoricul Institutului Teologic Universitar din Sibiu, 1921 – 1961, în MA, an VI, 1961, nr. 11-12, p. 745-767;
8. Legăturile țărilor române cu Patriarhia Antiohiei, în ST, an XVI, 1964, nr. 9-10, p. 593-621;
9. 100 de ani de la reînființarea Mitropoliei Ardealului, în MA, an IX, 1964, nr. 11-12, p. 814-840;
10. Episcopul Climent al Râmnicului (1735-1748), în MO, an XVII, 1965, nr. 1-2, p. 22-49;
11. 0ameni care au fost: Nicolae Iorga. La 25 de ani de la moartea sa, în MA, an X, 1965, nr.11-12, p. 864-896;
12. 500 de ani de la întemeierea mănăstirii Putna, în MA, an XI, 1966, nr. 7-8, p. 486-507;
13. Importanța mitropolitului Antim Ivireanul pentru Biserică și cultura românească, în MB, an XVI, 1966, nr. 7-9, p. 493-515;
14. Atitudinea slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române față de actul Unirii Principatelor, în BOR, an LXXXV, 1967, nr. 1-2, p. 73-94;
15. 150 de ani de la moartea lui Gheorghe Șincai, în BOR, an LXXXV, 1967, nr. 1-2, p. 95-114;
16. 90 de ani de la proclamarea Independenței de Stat a României. Atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de Războiul de Independență, în BOR, an LXXXV, 1967, nr. 5-6, p. 602-617,
17. Încercări și reveniri de preoți și parohii unite în sânul Bisericii strămoșești până în anul 1948, în BOR, an LXXXVI, 1968, nr. 9-10, p. 1095-1112;
18. Din istoria legăturilor bisericești ale Transilvaniei cu Moldova, în MMS, an XLIV, 1968, nr. 11-12, p. 642-664;
19. Un precursor al Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania: Petru Maior, în MB, an XXI, 1971, nr. 10-12, p. 534-549;
20. Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, în BOR, an XCIII, 1975, nr. 3-4, p. 322-355;
21. Contribuții la istoria Mitropoliei Moldovei în secolul al XVI-lea, în MMS, an LI, 1975, nr. 3-4, p. 221-257;
22. Câteva considerații cu privire la proclamarea autocefaliei și la înființarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, în MB, an XXV, 1975, nr. 10-12, p. 502-527;
23. Contribuții la istoria Episcopiilor Romanului și Rădăuților în secolul al XVI-lea, în MMS, an LII, 1976, nr. 5-6, p. 322-337;
24. Mitropolitul Ilie Iorest al Transilvaniei. La 300 de ani de la moartea sa, în BOR, an XCVI, 1978, nr. 9-10, p. 1149-1163;
25. Contribuția Bisericii la realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918, în BOR, an XCVII, 1978, nr. 11-12, p. 1250-1263;
26. Biserica Ortodoxă Română – sprijinitoare a luptei altor popoare pentru libertate și independență națională, în BOR, an XCVII, 1979, nr. 1-2, p. 184-196;
27. Contribuții la istoria episcopiilor Romanului, Rădăuților, Hușilor în secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, în MMS, an. LV, 1979, nr. 1-2, p. 49-68;
28. Biserica Ortodoxă Română – slujitoare a păcii în istoria poporului român, în BOR, an XVIII, 1980, nr. 9-10, p. 1020–1046;
29. Din trecutul Mitropoliei Ardealului și Arhiepiscopiei Sibiului, în vol. „Arhiepiscopia Sibiului – Pagini de istorie” (Sibiu, 1981);
30. Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. La 100 de ani de la naștere, în BOR, an C, 1982, nr. 5-6, p. 494-517;
31. Mitropolitul Sava Brancovici. La 300 de ani de la moartea sa, în BOR, an Cl, 1983, nr. 3-4, p. 225-247;
32. Mitropoltul Simion Ștefan al Bisericii și al poporului român, în vol. „Noul Testament din 1648” (Alba Iulia, 1988);
33. Vasile Mangra, istoric și militant pentru drepturile românilor transilvăneni, în MA, an XXXV, 1990, nr. 2, p. 15–32;
34. Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia, în revista “Teologie și viață“ (Iași, an I (LXVII), 1991, nr.9-12, p. 15-49)

Începând cu anul 1997 a fost președinte al Comisiei de Istorie Ecleziastică Comparată din România.

Distincții

1.  1977 – Crucea Patriarhală – acordată de către Patriarhul Iustin Moisescu
2. 24 octombrie 1997 – Membru corespondent al Academiei Române
3. 20 decembrie 2000 – Steaua României în grad de ofițer, ordin acordat de către ES Domnul Emil Constantinescu, Președintele României (1996-2000)
4. 2002 – Crucea Patriarhală – acordată de către Patriarhul Teoctist Arăpașu.
5. 2005 – Medalia de merit din aur a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu
6. 22 octombrie 2005 – Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
7. 12 mai 2006 – Doctor Honoris Causa al Universității „Vasile Goldiș” din Arad.
8. 2007 – Crucea Șaguniană – acordată de către Înalpreasfințitul Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului
9. 27 mai 2008 – Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea
10. 2009 – Crucea Patriarhală albă – acordată de Patriarhul Daniel Ciobotea
11. 2012 – Crucea valahă 
12. 2012 – Crucea Nordului
13. 2012 – Crucea „Sf. Ierarh Iachint de Vicina”
14. 30 noiembrie 2012 – Cetățean de onoare al municipiului Sibiu
15. martie 2013 – Cetățean de onoare al municipiului Deva
16. 31 octombrie 2013 – Cetățean de onoare al județului Sibiu
17. 26 noiembrie 2015 – Membru titular al Academiei Române
18. 11 decembrie 2017 – Doctor Honoris Causa al Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu
19. 2017 – Crucea „Sf. Ierarh Antim Ivireanul”
20. 2020 – Crucea „Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.

Peste tot unde a participat la un eveniment, unde a vorbit sau unde a fost distins, Părintele Profesor Academician Mircea Păcurariu a fost identificat cu Facultatea de Teologie din Sibiu, cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, dar mai ales cu Sibiul în general. Cu recunoștiință pentru o astfel de viață, membrii Centrului de Cercetare Ecumenică privesc exemplul luminos al Părintelui Profesor și transmit familiei îndoliate condoleanțe. Dascălul și cercetătorul va continua să trăiască prin opera sa vie și scrisă. Numeroasele generații de slujitori ai altarelor sau ai catedrelor duc moștenirea Părintelui mai departe. La fel și opera sa scrisă, căci munca de cercetare a Părintelui Academician va continua să fie citită și citată.

Foto credit: Basilica.ro și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Datele Bio și Bibliografice preluate din: Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 479-481, Evocarea Agenției de știri BASILICA.ro, Anunțul Facultății de Teologie din Sibiu, Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 85 de ani de viață a Părintelui Profesor Academician Mircea Păcurariu, LAUDATIO Pentru acordarea titlului onorific Doctor Honoris Causa al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, In Memoriam Pr. Acad. Iosif Mircea Păcurariu aparținând Dr. Mircea Gheorghe Abrudan.