Centrul de Cerectare Ecumenică se alătură Bisericii Ortodoxe și comunității academice ULBS care omagiază memoria Părintelui Profesor Ioan Ică senior. Părintele profesor Ioan I. Ică s-a născut la Sibiu, în data de 9 septembrie 1932, într-o familie cu 4 copii. Cea mai mare dintre surorile sale, intrată de timpuriu în monahism cu numele Fevronia, a avut o influenţă decisivă în decizia sa de a se înscrie la Institutul Teologic de Grad Universitar de la Sibiu pe care l-a absolvit cu rezultate strălucite în 1955. O altă soră a intrat de asemenea în monahism cu numele de Cristina.
Se formează sub îndrumarea a două mari nume din teologia românească: Ieromonahul Profesor Nicolae Mladin, viitorul mitropolit al Ardealului și Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. A susținut teza de licenţă cu titlul: „Eros şi Agape. O încercare de ontologie şi sinteză morală”, notată cu 10 și calificativul excepţional.
După absolvire, la îndemnul Părintelui Dumitru Stăniloae, s-a dedicat studiului limbilor clasice și limbilor moderne: franceză, engleză, germană și neogreacă. Totodată, arătând interes pentru dialogul ecumenic, a urmat timp de un an cursuri la Institutul Teologic Evanghelic din Sibiu, iar apoi cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1958-1961), specializarea Teologie Dogmatică și Simbolică. În această cheie ecumenică se înscrie interesul său pentru dialogul dintre Patriarhului Ecumenic Ieremia al II-lea și teologii protestanți de la Tübingen (1573-1581). Va propune ca temă de doctorat aprofundarea Mărturisirii de credinţă a lui Mitrofan Kritopoulos. Teza cu titlul Mărturisirea de credință a lui Mitrofan Kritopoulos. Însemnătatea ei istorică, dogmatică și ecumenică a fost susţinută în anul 1974 și a fost notată de toți membri comisiei cu nota 10 și calificativul excepţional.
În anul 1984 a obținut calitatea de coordonator de doctorat. A desfășurat vreme de aproape cinci decenii o prodigioasă activitate didactică, timp în care a format un număr impresionant de licenţiaţi, masteranzi și doctoranzi în Teologie, manifestând mereu exigenţă, dar și sprijin în afirmarea tinerilor merituoși, precum și o nobleţe pedagogică deosebită. În 1994 s-a transferat la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde a fost șef de catedră și apoi decan (1996-2000), și a contribuit în mod decisiv la consolidarea și afirmarea învăţământului teologic superior de acolo, precum și la înfiinţarea primei școli doctorale de Teologie Ortodoxă în cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj.
În paralel cu activitatea didactică, Părintele Profesor a avut și o bogată activitate de cercetare și publicare concretizată în lucrări originale, editări, traduceri, în volume din țară și străinătate.
Pe lângă contribuţia sa în domeniul teologiei sistematice și spiritualităţii ortodoxe, părintele profesor s-a implicat activ și în activităţile ecumenice pe plan local, în conferinţele teologice inter-confesionale, dar și ca reprezentat oficial al Patriarhiei Române la diferite dialoguri și conferințe teologice.
Cu deosebită considerație, membrii Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu transmit condoleanțe familiei îndoliate!
