Centrul pentru Creștinism Răsăritean și Oriental din Leuven a organizat în 16 și în 17 decembrie o Conferință pe o temă ecumenică importantă Comuniunea – „The Hope of Communion: From 1920 to 2020”. Lucrările Conferinței s-au desfășurat în trei sesiuni care au aprofundat chestiunea relațiilor ecumenice în secolul XX și începutul secolului XXI (1920-2020). Anul 1920 este unul de referință pentru Biserica Ortodoxă, dar și pentru întregul peisaj ecumenic. Acesta constituie anul de publicare al Enciclicei Patriarhului Joachim al Constantinopolului, considerată una din primele chemări pentru organizarea unui Sfânt și Mare Sinod General al Bisericii Ortodoxe dar și o chemare spre o reevaluare a atitudinii ecumenice a Bisericilor Ortodoxe. Prima sesiune a Conferinței organizată de Centrul din Louvain a fost dedicată anului 1920. (Session 1: 1920: Annus Mirabilis? ‘Unto the Churches of Christ Everywhere,’ and ‘Appeal to All Christian People’). A doua sesiune s-a concentrat pe aprofundarea priorităților ecumenice în perioada 1920-2000, iar a treia sesiune a fost dedicată modelor de unitate în peisajul ecumenic al ultimilor 20 de ani. Au participat, intervenit, moderat sau susținut prelegeri figuri cunoscute aparținând mai multor confesiuni: Episcop Guli Francis-Dehqani (Biserica Anglicană), Mitropolitul Cleopa al Scnadinaviei (Patriarhia Ecumenică), Prof. Joseph Verheyden (Coordonatorul Centrului pentru Creștinism Răsăritean și Oriental din Leuven), Dr. Jørgen Skov Sørensen (Secretar general al Conferinței Bisericilor Europene), Odair Pedroso Mateus (Consiliul Ecumenic al Bisericilor), Prof. Mark D. Chapman (Biserica Anglicană/University of Oxford/Ripon College), Prof. Stylianos Tsompanidis (Aristotle University of Thessaloniki), Natallia Vasilevich (Consiliul Bisericilor din Germania), Prof. Peter De Mey (Universitatea Catolică din Leuven), Dr. Andrew Pierce (Irish School of Ecumenics, Dublin), Prof. Michael Root (Catholic University of America), Prof. Friederike Nüssel, (Universitatea din Heidelberg), Dr. Jeremy Worthen (Biserica Anglicană), Mitropolitul Emanuel al Franței (Patriarhia Ecumenică).
Mai mulți participanți au subliniat însă o caracteristică tot mai prezentă la astfel de evenimente: absența unor voci din cadrul confesiunilor creștine de tip „penticostal”. Discuțiile conclusive au adus în prim-plan chestiunea relevanței unității creștine în Europa astăzi. S-a subliniat de mai multe ori un aspect la care trebuie luat aminte: eșecul eforturilor ecumenice din secolul XX a dus la o unificare politică a Europei în care elementul religios nu a fost atât de prezent pe cât ar fi trebuit. În secolul XXI, ecumenismului i se atribuie doar un rol ornamental tocmai pentru că la baza unificării europene lipsește unitatea spirituală a continentului. Ce consecințe culturale are faptul că politicul a reușit să cadă de acord și să se unească acolo unde elementul spiritual a eșuat? Cu siguranță, anul 1920 purta cu sine mult mai multe speranțe, însă astăzi, un secol mai târziu, peisajul ecumenic european nu este nici acesta întru totul lipsit de speranța unei „koinonia” care poate reda relevanța unității creștine. The Hope of Communion!
Dr. Alexandru-Marius Crișan
4. Booklet Hope Of Communion_FINAL
