Astăzi se împlinesc 25 de ani de la promulgarea enciclicei Papei Ioan Paul al II-lea ”Ut unum sint”. Cu acest prilej Papa Francisc a transmis o scrisoare cardinalului Kurt Koch, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Pontiful dorește cu o ”nerăbdare sănătoasă” asemeni multor altor creștini să contribuie la drumul ecumenic spre unitate, dar fără a uita că unitatea creștinilor rămâne lucrarea Duhului Sfânt. Redăm mai jos traducerea în limba română a scrisorii Papei Francisc către Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor (vezi aici o recenzie a acestei scrisori):
Iubitului Frate,
Cardinalului Kurt Koch
Președintele Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor,
Mâine se împlinesc douăzeci și cinci de ani de când Papa Ioan Paul al II-lea a semnat Enciclica cu titlul Ut unum sint. Având privirea îndreptată înspre Orizontul Jubileului din anul 2000, Sanctitatea Sa dorea ca Biserica, în calea sa înspre cel de-al treilea mileniu creștin, să aibă la inimă rugăciunea Domnului și Mântuitorului său: „Ca toți să fie una!” (In 17, 21). De aceea a scris această Enciclică prin care a confirmat „în mod ireversibil” (Ut unum sint, 3) angajamentul ecumenic al Bisericii Catolice. A publicat-o cu prilejul Praznicului Înălțării Domnului, punându-o astfel sub semnul Duhului Sfânt, izvor al unității în diversitate; ne aducem aminte de ea și o recomandăm iarăși poporului credincios în același context liturgic și spiritual.
Conciliul II Vatican a recunoscut că mișcarea pentru regăsirea unității tuturor creștinilor a apărut „sub lucrarea Sfântului Duh” (Unitatis Redintegratio, 1). Același Conciliu a afirmat și că Duhul Sfânt – Cel care realizează „diversitatea harurilor și a slujirilor” este și „principiul unității Bisericii” (Ibid., 2). De fapt, Enciclica Ut unum sint reiterează că „diversitatea legitimă nu se opune deloc unității Bisericii, ci îi sporește frumusețea și contribuie nu în mică măsură la împlinirea misiunii ei” (50). De fapt, doar Duhul Sfânt poate să dea naștere diversității și multiplicității, întărind în același timp unitatea (…) El este Cel care așază în armonie Biserica” (Predică în Catedrala catolică din Istanbul, 29 noiembrie 2014).
Cu ocazia acestei aniversări, aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru calea pe care ne-a îngăduit să o parcurgem ca și creștini în căutarea comuniunii depline. Împărtășesc și eu nerăbdarea sănătoasă a celor care cred că am putea și ar trebui să ne implicăm mai mult. Nu trebuie totuși să pierdem din vedere credința și recunoștiința: s-au făcut mulți pași în aceste decenii pentru vindecarea unor răni care dăinuie de secole sau milenii; au crescut cunoșterea și stima reciprocă, ajutând la depășirea unor vechi prejudecăți; s-au dezvoltat dialogul teologic și cel al iubirii, precum și diferite forme de colaborare în dialogul vieții de zi cu zi, pe plan pastoral și cultural. În acest moment îmi îndrept gândul către Frații mei așezați la cârma deferitelor Biserici sau Comunități creștine; se îndreaptă și către toți frații și surorile aparținând tuturor tradițiilor creștine împreună-călători în viața aceasta. Precum ucenicii în Emaus, simțim prezența lui Hristos cel Înviat Care pășește alături tâlcuindu-ne Scripturile și pe Care Îl recunoaștem în frângerea pâinii, așteptând clipa în care vom putea fii împreună la Masa euharistică.
Reînnoiesc recunoștiința mea față de cei care au lucrat sau lucrează încă în acest Dicaster, menținând prin osteneala lor vie conștiința unui obiectiv indispensabil. Salut, în special, două inițiative recente. Prima este Vademecum ecumenico pentru episcopi, care va fi publicată toamna viitoare, ca încurajare și călăuză în împlinirea resposabilităților lor ecumenice. De fapt, slujirea unității este un aspect esențial al misiunii Episcopului, care constituie „principiul și fundamentul vizibil al unității” în Biserica sa locală (Lumen Gentium, 23; CIC, 383§3; CCEO, 902-908). A doua inițiativă este lansarea revistei Acta Œcumenica, menită să înnoiască aparatul de informare al Dicasterului și care este propusă ca un ajutor tuturor celor care lucrează în slujba unității.
Pa calea spre deplina comuniune este important să ne aducem aminte de drumul parcurs până acum dar în același timp să privim către viitor, întrebându-ne cu cuvintele Enciclicii Ut unum sint: „Quanta est nobis via?” „ce distanță mai avem de parcurs?”. Un lucru e cert: unitatea nu este în primul rând rezultatul efortului nostru, ci este un dar al Duhului Sfânt. Aceasta totuși va veni nu ca un miracol la sfârșit: unitatea vine pe cale, ca lucrare a Duhului Sfânt” (Predică în timpul Vecerniei în Basilica San Paolo fuori le mura, 25 ianuarie 2014). Să chemăm așadar cu credință Duhul Sfânt, să călăuzească pașii noștri și fiecare din noi să simtă puternic înoită chemarea de a lucra pentru cauza ecumenică; Acesta să ne inspire noi gesturi profetice și să înnoiască iubirea frățească între toți ucenicii Mântuitorului, „ca lumea să creadă” (In 17, 21) și mai mult să-L laude pe Dumnezeu Cel Ceresc.
Dată în Vatican, 24 mai 2020
Papa Francisc
(Traducere Dr. Alexandru-Marius Crișan, originalul aici)
