[INTERVIU] Being Transdisciplinary- O formă de salvare

1905

La începutul lunii iunie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a fost gazda conferinței internaționale „Being Transdisciplinary” organizată de Centrul Internațional de Cercetare și Studii Transdisciplinare din Franța, în parteneriat cu organizația ATLAS din Statele Unite ale Americii. Evenimentul de excepție a reunit peste 80 de cercetători și oameni de știință din mai multe domenii, care au discutat despre problemele globale transdisciplinare, transnaționale și transculturale și felul în care transdisciplinaritatea, prin diferitele unghiuri de cunoaștere, ajută la o mai bună înțelegere a lumii prezente și o soluționare a acestor provocări. Acesta a fost prilejul de a purta o discuție cu academicianul Basarab Nicolescu, organizator principal al acestui eveniment și autor a sute de lucrări citate în întreaga lume, privind transdisciplinaritatea, și cu Dumitru Constantin Dulcan, medic specialist în neurologie și autor de filozofie și metafizică. Câteva scurte reflecții despre prezent și viitor, în dialogul de mai jos.

 

Alexandra Andereș: Stimate domnule academician, tema despre care ați vorbit în cadrul conferinței face referire la provocările Secolului XXI și felul în care transdisciplinaritatea poate într-o anumită măsură să le facă față. Ne puteți da  câteva exemple?

Acad. Barasab Nicolescu: Sunt trei confruntări majore. Prima este ceea ce numesc eu și am introdus în lucrările mele, noțiunea de pan-terorism. Terorismul era până nu demult îndreptat de regulă în numele unei idei politice, era îndreptat împotriva unei persoane precise, pe când acum se ucid mase anonime, luate la întâmplare. Este ucidere pentru ucidere. Am văzut asta în Franța din anul 2015 și de mai multe ori la Paris, la Nissa, în Belgia și în multe alte țări, mai ales europene. Deci ucidere pentru ucidere, Dumnezeu este instrumentalizat și luat ca un fel de pretext, deci este un fenomen nou, care este extrem de periculos pentru supraviețuirea speciei.

A doua mare provocare a zilelor noastre este ceea ce se numește antropocen. Antropocen înseamnă schimbarea ecosistemelor la nivel global, deci a condițiilor cosmice, ca efect al activității omului. Practic prin toată activitatea noastră, noi schimbăm cicluri cosmice, deci intervenim în Cosmos. E o schimbare majoră și cred că și în România lucrurile sunt cunoscute. Ideea esențială este că separarea între natură și cultură nu mai este valabilă pentru că prin cultură am schimbat mult.

A treia provocare majoră este transumanismul. Transumanismul este deja un curent foarte înrădăcinat și răspândit în lumea întreagă, în special în Statele Unite, în Rusia, în țările nordice. În cazul acestui curent se consideră finalizată revoluția biologică, trecându-se la o altă etapă și anume la evoluția tehnologică a ființei umane. Ce înseamnă acest lucru? Transformarea ființei umane prin implantarea de CIP-uri electronice în ideea transformării inteligenței umane în inteligență artificială. De fapt, înțeleasă ca putere de calcul, va fi incomparabil cu ceea ce ființa umană are acum. Bineînțeles că vor fi și efecte pozitive asupra sănătății, asupra multor alte lucruri ale acestei inteligențe artificiale, dar sunt foarte mari probleme pe planul schimbării naturii ființei umane.

Alexandra Andereș: Așadar, antropologia va ocupa pe plan major preocupările omului Mileniului III …

Acad. Basarab Nicolescu: Ați pus accentul exact pe lucrul esențial. Îl avem la Paris pe părintele Jean Boboc, directorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare  „Dumitru Stăniloae”, care a scris o carte despre pericolul trans-umanismului pentru religii. De ce le pune în pericol? Deoarece prin anii 1930 Freud a avut o idee genială, el vorbea de dumezeul-proteză, adică despre faptul că omul, prin capacitatea lui tehnologică va inventa un dumnezeu-proteză. Exact acest lucru se întâmplă acum. Cu alte cuvinte, orice transcendență e minată, inclusiv transcendența religiilor, singura transcendență fiind cea a ființei umane combinată cu mașina, dând o nouă specie a trans-umanilor. Așadar, pe plan antropologic, cred că nu vom găsi răspunsuri gata făcute nici chiar în Teologie. Această antropologie trebuie reformulată în condițiile actuale. Tezaurul există deja în creștinism, cel puțin în religia Ortodoxă, pentru a face față.

Alexandra Andereș: Dat fiind faptul că omul zilelor noastre este înclinat mai mult spre exterior, reducând astfel interacțiunea cu Creatorul său, putem spune că se privează practic de accesul la cunoaștere. Se poate afirma că această criză a societății actuale provine din înlăturarea lui Dumnezeu din viața oamenilor?

Acad. Basarab Nicolescu: Este în fond ceva mult mai puternic, un fel de natură satanică a omului, în a cărui putere stă alegerea. Dumnezeu l-a creat pe om ca să poată alege între bine și rău. Deci în sensul acesta este o putere satanică cea de alegere a răului. Așadar marea criză este uitarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezent întotdeauna, dar îl uităm ca și cum nu ar fi. Deci lipsa acestei prezențe vii în Dumnezeu, singura care poate remedia aceste lucruri, este o problemă extrem de mare.

Dumitru Constantin Dulcan: Acest tip de întâlnire a unor mari personalități din întreaga lume, pe un domeniu extrem de acut de cunoaștere, de trăire și mai ales de practică concretă este extrem de important, deoarece, după cum vedeți, în lumea actuală, majoritatea comentatorilor spun că omenirea nu merge pe un drum drept, ci pe un drum de autodistrugere. Ne-am îndepărtat de esența noastră transcendentă, divină. Ignorăm niște lucruri care au făcut parte din tradiția noastră și care totuși au exprimat, pe de o parte, identitatea acestui neam, dar nu numai identitatea neamului nostru, o serie întreagă de percepte ale ființei transcendentale sunt valabile astăzi cu forța ultimelor științe, în speță: informațiile vin din domeniul neurofiziologiei, ultimele descoperiri din domeniul neurocognitiv și din domeniul fizicii moderne de ultimă oră. Asta înseamnă că unele din principiile spiritualității care a fost conectată cu ideea de transcendență sunt și astăzi valabile și că domnul profesor Basarab Nicolescu trage un semnal de alarmă. Discutăm exact aceste percepte. Ați văzut cele trei argumente ale domniei sale: cu panterorismul, cu această distrugere a naturii care este o realitate. Natura nu trebuie sufocată. Trebuie să cooperezi cu natura, nu să stăpânești natura. Noi suntem fii ai naturii și nu invers. Noi nu putem să distrugem propria noastră mamă pentru că pedeapsa este indubitabilă. Libertatea fiecărei ființe se termină acolo unde începe libertatea altei ființe. A mea, unde începe a dumneavoastră. Acesta trebuie să fie principiul unic al libertății și aceasta au spus-o marile minți ale lumii, din cultura lumii, nu doar noi. Ei bine, dacă un om aflat într-o pădure singur și-ar permite libertatea să-și distrugă mediul, ar muri el însuși. În consecință, noi suntem strict dependenți de natură și nu independenți de ea.  Că noi am reușit să modificăm natura în anumite laturi, secvențe ale ei, este una. Am dorit să o facem în scopurile noastre. Multe din aceste lucruri nu sunt de criticat, pentru că omul, fără îndoială, pe bună dreptate, a încercat să își schimbe condiția, să o amelioreze. Dar nu a fost conștient, sau nu a avut cum să fie conștient de consecințele ei. Ca atare, în clipa de față eu cred că avem suficiente noțiuni să înțelegem locul omului în Univers și ce îi rămâne de făcut. Acesta este un punct extrem de important pe care iată, întâlnirea științifică de aici și-a propus să le discute și fără îndoială este un mare avantaj pentru noi.  Trebuie să fim mândri de faptul că domnul profesor Basarab Nicolescu crează termenul de transdisciplinaritate și că astăzi, de acest concept este conștientă o lume întreagă.

AA: Transdisciplinaritate, domnule Dulcan, care se presupune că ar fi menită să ofere o nouă viziune asupra lumii. Cum arată această viziune raportat la libertatea de care ne vorbeați și ținând cont de insuficiența cu care omul contemporan a înțeles acel verset biblic „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” ?

Dumitru Constantin Dulcan: Eu cred că avem suficiente date în clipa de față să înțelegem că omenirea a parcurs pași uriași în evoluția sa, mai ales tehnologică, dar din punct de vedere spiritual se pare că am coborât extrem de mult. Eu cred că este nevoie, în baza datelor de ultimă oră pe care le avem, să revizuim toate conceptele pe care s-a bazat societatea umană până acum. Să mergem de la conceptele de om, Univers, Divinitate, relații interumane, model social, religie, justiție. Toate aceste lucruri trebuiesc puse într-o nouă paradigmă, într-o nouă înțelegere, acesta este sensul. Repet, cei mai mulți comentatori spun că omenirea nu merge pe drumul corect și riscul de autodistrugere pare să fie iminent. Cu toții avem nevoie de supraviețuire. Dacă continuăm în această manieră și sfindăm acele principii despre care vorbește și domnul profesor Nicolescu, nu avem nicio șansă de supraviețuire.

Eu am o expresie:

„Dacă vrem să continuăm, trebuie să ne oprim”

Să ne oprim din drumul spre autodistrugere. Este inevitabil, necesar să facem acest lucru. Omenirea se află în primul rând nu într-o criză economică, ci într-o criză spirituală. De la spiritualitate ajungem la economie. Ei bine, eu cred că omenirea are nevoie de o nouă paradigmă, de o nouă înțelegere a lucrurilor și eu am numit aceasta o nouă spiritualitate, definiția fiind în concepția mea aceea a cultivării acelor valori etice, spirituale, care ne permit conservarea propriei sănătăți și a armoniei sociale într-o lume a diversității biologice, sociale, psihologice și mai ales religioase. Deoarece observați, religiile constituie astăzi motiv de conflicte dure. În numele „așa zis-ului” Dumnezeu se comit masacre total nejustificate.

Alexandra Andereș: Este extrem de interesant să vedem că oameni din afara Teologiei vorbesc despre faptul că trăim într-o criză spirituală. Același discurs venit din partea clericilor a păstrat tendința unui clișeu în ultimul timp, fiind bineînțeles ignorat de societate…

 Dumitru Constantin Dulcan: Lucrurile nu sunt ușor de pătruns în conștiința umană. Este nevoie probabil uneori să treacă mai multe generații până când noi vom ajunge să înțelegem în sfârșit adevărul despre omenire. Un lucru îmi este mie cert: că omul până acum nu a cunoscut adevărul despre sine. Acesta este motivul pentru care noi continuăm să facem o serie întreagă de lucruri rele, pornind de la nerespectarea semenului, întrucât nu avem conștiința că toți suntem fii ai aceleiași surse, al aceluiași Univers și că nu avem decât o singură finalitate, aceea de a trăi cu toții în pace și în armonie. Toți avem nevoie să existăm. Distrugerea nu vine singură. Dacă acum 800 de ani într-un război cineva era totuși învingător, dintr-un război actual nu ar mai rămâne nimic, niciun învingător. E o nebunie ca cineva să vrea să se declanșeze războaie. E o nebunie în secolul XXI să admitem că noi ne putem rezolva conflictele inter-umane prin război. Adică facem atât de mult scandal pentru moartea unui om în spital, dar pentru miile de oameni care mor prin voința cuiva, parcă nimeni nu pare să se sesizeze. În secolul XXI, în secolul numit al rațiunii, continuăm să rezolvăm conflictele prin ucidere, ceea ce mi se pare extrem de absurd. De aceea, continui să spun că este nevoie de o nouă spiritualitate, de o nouă paradigmă, de o nouă înțelegere a adevărului despre noi.

Alexandra Andereș : Credeți că dialogul inter-religios ne va ajuta în descoperirea acestei noi spiritualități ?

Dumitru Constantin Dulcan : În mod cert. Dar am spus un lucru: și religiile trebuie să țină seama de progresele științifice care s-au făcut în ultimii 2000 de ani. Sunt enorm de multe lucruri pe care ar trebui ca și religiile să le accepte, iar ele să treacă peste acele lucruri care le diferențiază și să marșeze pe acele lucruri care le sunt comune tuturor.

Alexandra Andereș: Finalitatea transdisciplinarității este unitatea cunoașterii. Cunoaștem pentru a ști sau pentru a fi?

Dumitru Constantin Dulcan: La întrebarea ce este cunoașterea, spunea Titu Maiorescu: „Doar arta are scopul de a servi arta pentru sine. Cunoașterea trebuie să aibă o finalitate pragmatică. O cunoaștere care nu duce nicăieri este inutilă. Pentru că avem atât de multe lucruri de știut, de învățat, încât învățarea unor lucruri inutile este o pierdere de timp și nici creierul nostru nu este atât de cuprinzător încât să aibă o capacitate infinită.

 

Acad. Basarab Nicolescu: Amândouă. Nu se exclud una pe cealaltă. Cunoaștem și ca să știm pentru că trebuie să știm, trecem printr-o fază de învățare, de lectură, de studiu dar, de asemenea pentru a fi, cum ați spus foarte bine, în sensul de unificare a cunoașterii și a ființei. Cu alte cuvinte, plecând de la ideea: la ce îmi servește mie personal cunoașterea? Cu ce ajută ființa mea cunoașterea? Dacă nu privim din această perspectivă, ea rămâne la un nivel cu totul superficial. Din punct de vedere intelectual poate să fie strălucit, dar fără valoare.

 

Acad. Basarab Nicolescu (n. 25 martie 1942) este un fizician și filosof franco-român. Este fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI și actualmente, profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. În 1968, Basarab Nicolescu a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI, iar între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat ca fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice („Contribution a l’etude theorique de la diffusion pion-nucleon”).

În 1973 introduce un nou concept (Odderon), care a deschis un nou domeniu în fizica interacțiilor tari. A fost senior visiting scientist la Lawrence Berkeley Laboratory (1976-1977) și la Universitatea din Londra (1979) și profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania) (2000–2001). Opera lui Basarab Nicolescu se concretizeaza în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase lucrări privind transdisciplinaritatea. Fiind supranumit „părintele transdisciplinarității”, The Academy of Transdisciplinary Learning and Advanced Studies (ATLAS), Texas, USA a decis instituirea premiului „Basarab Nicolescu Transdisciplinary Science & Engineering Award”. Primele premii au fost acordate în 2014.

Dumitru Constantin Dulcan: este medic specialist în neurologie și autor de filosofie și metafizică. Este cunoscut pentru lucrarea Inteligența materiei, publicată în România sub formă cenzurată în timpul regimului comunist și republicată integral după 1989 și distinsă în 1992 cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”. În volum, autorul încerca să arate că „știința deținea, deja”, dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii. Conferențiar universitar din 1993 și apoi profesor universitar din 1998, predă la Universitatea „Titu Maiorescu” din București, unde este șef al catedrei de neurologie. Este membru al unor societăți științifice naționale și internaționale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizația Internațională de Cercetare a Creierului), precum și președinte al Societății Române de Acupunctură.