Din primele zile ale celei de a doua ocupații sovietice a RSSM, autoritățile de la Kremlin au impus raporturile dintre Biserică și stat conform modelului sovietic: majoritatea Bisericilor și Mănăstirilor au fost închise sau transformate în depozite, fețele bisericești fie că au fost deportate, fie disponibilizate, iar creștinii umiliți cu orice ocazie și marginalizați. În situația creată, pe teritoriul RSSM au fost înregistrate acțiuni de rezistență ale clerului și credincioșilor a căror finalitate era păstrarea credinței. Rezistența prin religie a constituit una din formele de protest care nu pornea de la un anumit centru de organizare, și evident, că nu a putut opri avalanșa crescândă a politicii de stat îndreptată împotriva Bisericii. Prin intermediul proiectului, în premieră istoriografică, mi-am propus să cercetez cum s-a manifestat rezistența prin religie în RSSM în perioada anilor 1944-1965. Studiul are la bază colecția de documente depozitată la ANRM care conține scrisorile enoria- șilor adresate conducerii de la Kremlin: Stalin și Hrușciov, dar și scrisori către conducerea republicană și alți factori de decizie. Colecțiile de documente publicate, atât la Moscova, cât și la Chișinău, articolele științifice, dar și memoriile martorilor vor întregi studiul și vor facilita realizarea scopului propus.