Mai mulți teologi din țară și din străinătate vor discuta în perioada 6-9 noiembrie 2018, la Sibiu, despre noțiunea de ucenicie astăzi în diferitele tradiții creștine, în cadrul unei abordări istorico-misiologice prilejuite de organizarea celei de-a 7-a ediții a Simpozionului Internațional „A face misiune după modelul lui Hristos”. Tema evenimentului din acest an a fost aleasă în urma conferinței mondiale din Arusha, Tanzania, care s-a desfășurat în luna martie a acestui an și care a dat un impuls spre continuarea reflecției asupra ceea ce înseamnă noțiunea de ucenicie pentru misiune astăzi. Ediția din 2018 a conferinței anuale este o invitație adresată teologilor și cercetătorilor de a reflecta, din diferite perspective (biblică, istorică, misiologică) asupra noțiunii de ucenicie în diferitele tradițiie creștine.
Părintele Prof. Aurel Pavel (Prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu): Simpozionul acesta organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu este o inițiativă pe care am demarat-o în urmă cu 8 ani, în anul 2011.
Atunci m-am gândit că ar fi foarte bine să găsim câteva răspunsuri la întrebarea, cum să se facă ecumenism în școlile de teologie ? A fost o determinare resimțită mai ales după Sinodul din Creta când s-au produs atâtea dezbinări și atâtea discuții pe marginea întâlnirii chiar între noi ortodocșii și chiar între români, motiv pentru care m-am gândit că această problemă trebuie discutată la modul cel mai profund. Așadar, cu ajutorul părintelui Daniel Buda de la Consiliul Mondial al Bisericilor am făcut adrese către toate bisericile autocefale și autonome care au răspuns la vremea respectivă să ne trimită câțiva participanți pentru a dezbate pe marginea acestui subiect. Am și avut o primă întâlnire la Facultatea noastră de Teologie unde ne-am pus problema educației religioase ecumenice în Facultățile de Teologie, discutând atunci despre Ortodoxie și perspectivele dialogului ecumenic în viața bisericii noastre. Au fost prezenți invitați de renume mondial, simpozionul desfășurându-se sub înaltul patronaj al Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu dar și a lui Ghenadios de Sasima.
Alexandra Andereș: Care au fost concluziile dialogului de la acea vreme ?
AP : Concluziile bineînțeles că nu puteau fi altele decât pozitive în sensul în care Biserica lui Hristos este misionară și ecumenică prin însăși definiția ei sau prin însăși ființa ei. Într-adevăr atunci când această mișcare ecumenică este dusă la extremă atunci Biserica Ortodoxă își spune cuvântul și a spus întotdeauna. După această întâlnire de la Sibiu am editat un prim volum la Editura „Astra Museum”. Au mai urmat întâlniri de acest gen la care au participat profesori și doctoranzi de-ai noștri, în urma cărora Academia din Volos a decis să publice și ea acest volum de lucrări la editura pe care o dețin în cadrul centrului lor ecumenic. Ei au convocat mulți teologi să scrie câte un studiu legat de ecumenism și așa s-a născut o carte cuprinzătoare la care au contribuit peste 150 de autori.
La finalul acestor evenimente am decis să organizăm la Sibiu Simpozionul „A face misiune după modelul lui Hristos”, care în acest an va ajunge la cea de-a 7-a ediție.
De obicei fiecare ediție a fost organizată sub genericul anumitor teme de actualitate din viața bisericii, de multe ori inspirate și de tematica anuală propusă în Biserica Ortodoxă de Patriarhia Română. De-a lungul timpului am tratat așadar subiecte, precum: „Specificul Ortodoxiei și Ecumenismul astăzi”, „Misiunea internă și externă a Bisericii”, „Viața și activitatea mănăstirii și a parohiei în cadrul Bisericii” sau „Iconografia și folosirea imaginii în misiune- o problemă istorică și misionară”.
Pentru anul 2018 am pregătit o temă legată de evenimentul petrecut la Arusha, în Tanzania, unde a fost prezentă o delegație destul de mare de profesori din România, din care am făcut și eu parte. Așa am decis să discutăm ce presupune astăzi faptul de a face din credincioși, misionari, adică a transmite mandatul acesta pe care Hristos l-a dat Apostolilor, iar ei prin succesiunea apostolică l-au dat până astăzi, încât nu numai preotul să fie un misionar ci și ceilalți creștini. Avem invitați din țară și din străinătate și tot cu această ocazie marcăm un moment special și anume acordarea titlului de Doctor Honoris Causa directorului și profesorului Jooseop Keum, Director al Comisiei Mondiale pentru Misiune și Ecumenism din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, participant deja la două dintre edițiile Simpozionului „A face misiune după modelul lui Hristos” organizat de noi, rămânând mereu alături de noi și contribuind cu studii la proiectele de cercetare inițiate de facultatea noastră.
Simpozionul a încercat de-a lungul timpului să lămurească anumite probleme. Este într-adevăr greu uneori să ajungi la capacitatea de înțelegere a studenților, dar în rândul profesorilor de misiologie și în rândul altor dascăli, evenimentul a prins teren, fiind urmărit cu interes.
AA: Ce presupune, părinte, a fi astăzi misionar după Modelul lui Hristos?
AP: Hristos, pe de o parte a făcut misiune, ca un trimis al lui Dumnezeu, deci automat actul de misiune este un act de trimitere, chiar dacă presupune și alte capacități sau calități. Acest model suprem de misionar care este Iisus Hristos a fost imprimat Apostolilor care la rândul lor au dat mai departe. Noi considerăm că a face misiune după modelul lui Hristos presupune o activitate holistică. Nu este suficient, cel puțin în viața Bisericii, să vorbești de misiune la modul teoretic dacă nu se văd și efectele sau dacă cel mai simplu creștin nu simte vreun efect al acestei misiuni. De aceea, chiar atunci când vorbim despre misiune atingem câteva dintre caracteristicile pe care le presupune misiologia noastră, respectiv actul acesta de trimitere. Și anume: sfințenia vieții, caracteristica liturgică a misiunii și a misionarului care trebuie să fie automat legată de Sfântul Altar și de slujbele din Biserică. Chiar dacă vorbim într-o Biserică Ortodoxă, misiunea nu este suficientă atunci când este realizată doar între ortodocși. Tocmai de aici un atuu în plus al ecumenismului este că nu se limitează doar în interiorul unei clădiri sau în interiorul Bisericii, ci se axează mult pe partea socială, spre cei de alte credinșe, spre cei aflați în nevoie, sau în căutarea lui Dumnezeu. Asta face ecumenismul. Mai mult decât atât, ecumenismul astăzi, ajută enorm întrucât îndeamnă la comunicare și comuniune cu toți oamenii, indiferent de religie. Hristos nu este numai al nostru, este al tuturor.
AA: Cum vedeți mișcarea ecumenică astăzi ? Cu atât mai mult cu cât anul acesta se împlinesc 70 de ani de Consiliu Mondial al Bisericilor ? Care ar fi bilanțul acestor decenii ?
AP: Eu cred că ecumenismul și-a atins în acești ani scopul imediat pe care și l-a propus. Trecând dincolo de ideile despre cum a luat ființă, care sunt orientările lui, tendințele ș.a.m.d, vreau să fac o analogie cu istoria Bisericii Primare, cu istoria Sinoadelor Ecumenice. Foarte mult și Biserica Ortodoxă și-a conturat anumite puncte doctrinare fiind provocată de întâlnirile cu această mișcare ecumenică. Cel mai elocvent caz este cel al părintelui Stăniloaie, care era în dialog cu teologi ai Bisericii Protestante sau ai Bisericii Catolice. Să nu ne gândim doar la anul 1961 când intră Biserica Ortodoxă Română în Consiliul Mondial al Bisericilor, ci să ne gândim de pildă la întâlnirea din 1910 de la Edinburgh unde s-a pus problema aceasta a constituirii unei mișcări ecumenice care să apropie mai mult bisericile. De ce ? Pentru faptul că era secolul XIX, când se manifesta o rivalitate între marile biserici istorice: Ortodoxă, Catolică și Protestantă. Anul 1910 cred că a fost o momeală chiar și pentru teologii ortodocși de a organiza în anul 1936 Simpozionul teologic de la Atena unde s-a pus problema redescoperirii Ortodoxiei prin scrierile Sfinților Părinți. Acea expresie înapoi la Sfinții Părinți a produs valul intenției de a realiza traduceri ale Filocaliei, Sfinților Părinți, etc. După aceea, un merit se reflectă automat în ceea ce privește relațiile între oameni. Nu aduc un elogiu Consiliului Mondial al Bisericilor, dar el nu s-a ocupat în întâlnirile lui numai de teme teologice, ci și de teme sociale. Știm foarte bine că Biserica nu trebuie să stea închistată doar într-o ideologie, între niște teme sau idei, deoarece atunci nu ar avea relevanță în fața nevoiașilor sau a credincioșilor. Meritul Ecumenismului este că s-a implicat și se implică mult în probleme sociale, mai ales în țări subdezvoltate, organizând acțiuni și simpozioane care eu consider că sunt lăudabile și de mare folos.
