De curând, echipa Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu are în componență un nou cercetător, care prin activitatea sa, suntem siguri că va îmbogăți aportul de materiale științifice de calitate pe care ni-l propunem mereu să îl aducem în fața cititorilor noștri de toate categoriile. Pasionat de dogmatică și cu o experiență vastă de studiu la universități prestigioase din străinătate, Alexandru Marius Crișan este doctor în Teologie al Institutului Pontifical Oriental din Roma. Ne-am propus să vă prezentăm pe scurt activitatea lui și viziunea sa asupra cercetării teologice sau a importanței ecumenismului, prin intermediul unui scurt interviu, care vă așteaptă să-l lecturați.
Alexandra Andereș: Spune-mi te rog, mai întâi, cu ce te vei ocupa în cadrul Centrului de Cercetare Ecumenică? Care vor fi atribuțiile tale?
Alexandru Crișan: Încadrarea mea este de cercetător sțiințific. Aceasta înseamnă că am ocazia să continui să fac ceea ce știu cel mai bine: să studiez, să scriu, să public articole și să particip la conferințe. Împreună cu colegii de la Centru am încercat să creăm o fișă a postului pentru acest an universitar menită să mă ajute să fac primii pași în această activitate. Ea include traduceri ale unor cărți importante din franceză sau italiană, corespondența cu docenții care vor preda în timpul Semestrului Ecumenic, recenzii ale unor cărți primite sau achiziționate de biblioteca noastră și organizarea unor documente de importanță semnificativă pentru dialogul ecumenic. La toate acestea se adaugă aportul meu la RES, revista editată de Centrul nostru prin publicare și supervizare.
Alexandra Andereș: Care este direcția ta de cercetare ?
Alexandru Crișan: Direcția mea de cercetare este Teologia Dogmatică. Sunt fascinat de urmările filosofice pe care controversele doctrinare hristologice si trinitare din secolele IV și V le au până astăzi asupra modului în care concepem persoana umană în societățile europene. De la coordonatorul meu de doctorat din Roma am preluat și pasiunea pentru Europa – concepută nu ca realitate geografică – ci mai ales, ca entitate socio-religiosă, care depășește cu mult limitele geografice. Democrațiile europene sunt fructul filosofiei creștine, iar unii traversează Marea Mediterană în bărcuțe imporovizate ca să acceadă la societățile europene. Bineînțeles, toate acestea au legătura cu tema mea de doctorat, Persoană și comuniune în gândirea teologică a mitropolitului Ioannis Zizioulas și în documentele Sfântului și Marelui Sinod. Atât autorul – Zizioulas – cât și evenimentul – Sfântul și Marele Sinod din Creta din anul 2016 – pe care le-am studiat, pun în evidență demnitatea și ireductibilitatea persoanei umane în teologia și în societatea creștină precum și grija pastoral-misionară de care se bucură persoana umană din partea Bisericii.
Alexandra Andereș: Cum vezi ecumenismul în biserică în general și care consideri că este rolul lui la nivel local (în România)?
Alexandru Crișan: Cred că sunt două cuvinte cheie în ce privește abordarea ecumenică: echilibru și încredere. Uneori acestea au lipsit si rezultatul l-am văzut, însă s-au și realizat pași semnificativi. Important este ca, păstrând un echilibru dogmatic și liturgic dar și unul de bun simț în același timp, să reușim să facem pași pe drumul încrederii. Încrederea în cel care gândește și trăiește diferit era laitmotivul abordării ecumenice a fratelui Roger, fondatorul comunității din Taizé. Este ceva bun în cel de lângă mine, chiar dacă este diferit, pentru care merită să rămân într-o legătură profundă ? Un ecumenism autentic trebuie făcut de oameni duhovnicești care în urcușul lor spiritual s-au lăsat întâlniți de Domnul, izvorul unității, și poartă cu ei dorul acelei întâlniri toată viața. Dorul acesta este desfășurat și exprimat în întâlnirea cu celălalt care poate fi diferit. Este important ca deschiderea noastră spre celălalt prin ecumenism să nu fie doar un job, ci o autentică slujire, deoarece creștinismul poartă cu sine germenii unității întregii umanități: Ut unum sint!
O abordare ecumenică echilibrată bazată pe încrederea în om poate să aducă roade extraordiare în România pe toate planurile : bisericesc, social și științific. România este o țară majoritar ortodoxă, însă trebuie să construim spațiul spiritual pentru dialog, respect și conlucrare cu toată lumea. Dincolo de aceste lucruri care pot părea prea generale, prin cercetare sau întâlniri oficiale se pot da niște direcții generale, și acestea foarte importante, însă ecumenismul concret se trăiește la nivelul relațiilor inter-personale prin prietenii sincere, căsătorii interconfesionale, colaborări filantropice etc. Aș adăuga că pentru noi, creștini fiind, este extrem de importantă unitatea în credință și în Euharistie, nu doar o colaborare socială sau științifică, dar aici fiecare confesiune are o viziune proprie și lucrurile devin infinit mai complicate.
Alexandra Andereș: Cum a fost experiența de studiu la Roma și să obții un doctorat în cadrul unei instituții Romano-Catolice, ortodox fiind ?
Alexandru Crișan: A fost o experiență neobișnuită, însă am încercat să o trăiesc în duhul echilibrului interior și al încrederii în gazdele mele. Fiind născut și crescut în Ardeal, unde conviețuiesc de secole cele mai reprezentative confesiuni creștine, nu am simțit că trăiesc o provocare extraordinar de mare. Firescul de a fi diferit, dar mereu în relație de prietenie sinceră sau colaborare a fost o realitate pe care am trăit-o zi de zi în cei patru ani petrecuți în inima Bisericii Catolice. Trebuie să menționez că acelaș firesc l-am simțit și din partea profesorilor sau colegilor catolici, care pe perioada șederii mele în cetatea eternă nu m-au făcut niciodată să mă simt diferit de ei cu ceva, nu am fost lăsat să-mi dau seama că Roma nu ar fi și casa mea. Pentru aceasta le sunt foarte recunoscător. Consider că astfel de experiențe, în care studenți ortodocși merg să studieze în universitățile Vaticanului, sau studenți catolici vin în țări ortodoxe, nu pot să aibe decât urmări pozitive. În felul acesta înțelegi modul de gândire al celui care este diferit de tine din interiorul unui sistem din care nu faci parte în mod normal. Aceasta ajută enorm la creșterea încrederii reciproce.
Alexandra Andereș: Care sunt, după părerea ta, prioritățile de care ar trebui să ținem cont la ora actuală în cercetarea teologică românească?
Alexandru Crișan: După experiența bibliotecilor universităților romane și după un doctorat întocmit conform metodelor de studiu occidentale pot să spun că prioritățile teologiei românești de orice confesiune ar fi ea, se îndreaptă în două direcții. Pe plan intern traduceri comentate, în limba română a unor texte biblice, patristice sau liturgice. Avem nevoie să îmbogățim literatura teologică românească cu astfel de ediții critice, poate chiar bilingve, în care cititorul să înțeleagă și nuanțele de limbă sau subtilitățile condițiilor istorice din spatele unui text. Din acest punct de vedere am observat că s-au fac pași extraordinar de considerabili la editura Patriarhiei, Basilica, dar și la alte edituri. Pe plan extern trebuie să facem cunoscută teologia academică românească și să traducem teologii români cei mai reprezentativi. România este un spațiu extrem de rodnic pe planul teologiei academice. Bibliotecile occidentale trebuie să conțină și teologia românească tradusă în limbi ca engleza, germana, italiana și bineînțeles franceza. Noi suntem foarte binecuvântați că încă mai avem tipologia spirituală a omului credincios de la țară – de fapt geniul spiritual românesc. Din proprie experiență vă spun că pentru aceasta în Occident suntem foarte apreciați. Dar pe lângă această mărturie a fidelității duhovnicești, România, chiar dacă a trecut prin jumătate de secol de ateism, a creat și teologie academică și străinii trebuie să afle și să poată avea acces la teologi români semnificativi. Aceste priorități pot deveni prioritățile generației noastre de teologi.
