Despre politică pe baza eticii evanghelice, într-un interviu cu Marian Pătru

224

În cadrul Programului de Burse „Andrei Scrima” inițiat de Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu, ne propunem sprijinirea în special a subiectelor de cercetare interdisciplinare, cu punct de interes în Teologie, dar nu numai. Atunci când aceste teme au și o relevanță pentru realitatea socială actuală, considerăm că lucrarea și-a atins unul din principalele scopuri și anume acela de a aduce societății și domeniului teologic un plus de valoare. Un astfel de exemplu îl constituie cercetarea inițiată de drd. Marian Pătru, beneficiar al unei burse de cercetare în cadrul Proiectului „Andrei Scrima”. Intenția lui a fost de a aprofunda viziunea și scrierile lui Vladimir Soloviov asupra felului în care creștinii ar trebui să se raporteze la politic și invers, principiile după care politicienii ar trebui să își exercite atribuțiile. Un subiect de interes așadar, despre care vă invităm să aflați mai multe în cadrul interviului cu Alexandra Andereș.

AA: Proiectul tău de cercetare în cadrul programului de burse „Andrei Scrima” își propune o analiză a concepției teologico-politice a lui Vladimir Soloviov. Ce te-a determinat să inițiezi acest proiect de cercetare și care sunt  concluziile pe care vrei să le conturezi la finalul acestui demers?

MP: Apropierea de gândirea lui Soloviov a venit pe fondul interesului pentru tema mai generală a relației dintre religie și politică, în contextul schimbărilor sociale produse de modernitate. În timpul cursurilor de master de la Univeristate din Bonn din 2010-2011 am intrat în contact cu lucrările unor gânditori ca Ernst-Wolfgang Böckenförde, Carl Schimtt, Eric Voeglelin, Charles Taylor s.a, care  m-au „introdus” în domeniul fascinant al teologiei politice, un domeniu care are o tradiție bine conturată în istoria intelectuală a Europei occidentale.  Atât teza de doctorat, la care lucrez în momentul de față, cât și proiectul de cercetare din cadrul Burselor „Andrei Scrima” au în fundal întrebarea referitoare la particularitățile discursului teologico-politic apărut în spațiul ortodox. Având în minte această întrebare directoare, apropierea de Soloviov a venit în mod natural, pentru că filosoful rus a elaborat în a doua jumătate a secolului XIX un proiect de unificare a întregii lumi, nu doar a celei creștine, sub forma unei Teocrații libere, în care țarul rus și, impreună cu el, întreaga Biserica Ortodoxă ar fi urmat să se supună autorității Papei pentru a forma astfel o societate universală autentic creștină. Dincolo de caracterul utopic al acestui construct, demersul lui Soloviov oferă posibilitatea chestionării capacității gândirii ortodoxe de a furniza o perspectivă metodologică și conceptuală pentru abordarea compatibilității dintre sfera religiosului și a politicului si dintre formele lor instituționalizate în stat și biserică. Plecând de la cazul particular al demersului teologico-politic al lui Soloviov, concluziile cercetării mele ar urma să identifice o serie de principii care să fie utile raportării unui creștin ortodox din zilele noastre față de sfera politicului.

AA: Ne poți da câteva exemple de astfel de principii? Cum ar trebui, așadar, să se raporteze creștinul la sfera politicului, dar și cum ar trebui să se raporteze oamenii politici la societate?

MP: În esență Soloviov propune creștinilor ortodocși un îndemn la autenticitate, la a-și lua în serios, până la ultimele consecințe individuale, sociale și politice, propria identitate creștină. Din această perspectivă statul și biserica trebuie să conlucreze la crearea unei societăți  ordonate după principiile eticii evanghelice, astfel încât unirea umanului și a divinului în Persoana Fiului lui Dumnezeu să nu fie doar un eveniment care aparține trecutului, ci să aibă un caracter prezent și universal și, astfel, întreaga lume să ajungă la împlinirea scopului său, și anume unirea cu Dumnezeu. În consecință, Soloviov respinge separarea statului de biserică și privatizarea religiei. După el, cu cât creștinismul este mai prezent în viața societății și a statului, cu atât acesta își împlinește vocația sa. Evident că acestă respingere a principiilor laicismului promovate de iluminism nu poate fi asumată  de un creștin ortodox dintr-o societate modernă, însă ideea creștinismului autentic, sau să-i spunem mai degrabă total, promovat de Soloviov, invită la o acțiune politică implicită a creștinului. Asumarea principiilor etice evanghelice duce la structurarea unui anumit tip de personalitate morală creștină, care dispune de o grilă de evaluare etică a politicii prin care să fie acceptate sau respinse diferite programe si mișcări politice care nu corespund Weltanschauung-ului creștin. Acest lucru este valabil și pentru cetățeanul creștin care analizează „ofertele” politice, cât și pentru politicianul creștin, ambii fiind chemați sa „facă” politică pe baza unei etici evanghelice implicite demersurilor lor. Pe scurt, viziunea lui Soloviov invită la conștinetizarea faptului că fiecare acțiune privată și socială trebuie să fie în conformitate cu Evanghelia, că trebiue să fie acțiunea prin care voința divină se întrupează în ordinea socială și politică. Această asumare a dimensiunii implicite a acțiunii politice cred că poate fi o lecție pe care o putem extrage din teologia politică a lui Soloviov, ceea ce nu afectează cu nimic acceptarea de către aceeași cetate sau politician creștin a separației, absolut necesare, dintre biserică și stat. Legătura dintre imperativul creștinismului total sublinitat de Soloviov și cerințele specifice statului și societății laice moderne în care trăim  este facută de „inteligența morală” (A. Pleșu) prin care fiecare creștin autentic trebuie să armonizeze în existența sa chemarea lui Dumnezeu cu imperativele Cezarului.

AA: Cum ai descrie Proiectul de burse „Andrei Scrima” inițiat de Institutul de Cercetare Ecumenică din Sibiu și unde l-ai plasa în peisajul oportunităților de cercetare din România?

MP: Nu știu dacă până în acest moment mai exsită un program de burse în România care să se adreseze în primul rând celor interesați de teologie. De aceea cred că bursele „Andrei Scrima” sunt bine-venite celor care sunt interesați de teme pur teologice.  În ceea ce priveste organizarea colocviilor științifice, Centrul de Cercetare Ecumenica din Sibiu oferă un mediu de dezbatere intelectuală excelent, care reușește să aducă cu adevătat un plus de valoare cercetărilor în care sunt angajați bursierii. În același timp, cred că acest program de burse oferă o bună pregatire pentru alte programe de burse din țară (de exemplu cele ale Colegiului „Noua Europa” din București) sau din străinătate.

AA: Câteva opinii din interior legate de starea actuală a cercetării în România? Implicit și a celei teologice, care ne reține atenția în mod special.

MP: Cercetarea de la noi are un potențial foarte bun, dar pe care, din păcate, nu reușește să și-l valorifice. Când vorbesc de potențial mă gândesc în primul rând la tinerii care au avut șansa în ultimele decenii să se specializeze la marile universități din Occident și care ar putea să dea un suflu nou cercetării din țară. Însă aceștia – unii dintre ei cercetători în institute presitgioase sau chiar profesori – nu au nicio motivație să se întorcă în România: salariile sunt total nemotivante, condițiile de lucru sunt net inferioare celor din străinătate (încă nu avem în țară o bibliotecă la fel de bine dotată ca oricare dintre bibliotecile universitare importante din Germania, de exemplu, iar asta spune totul despre posibilitățile pe care le are la îndemână un cercetător autohton) și, în plus , corupția în universități sau alte instiuții de cercetare este direct proporțională cu nivelul general al corupției din țară, ceea ce face ca accesul în astfel de instituții să se face de multe ori pe alte criterii decât cele valorice. Cu toate acestea,  există în fiecare universitate sau institut de cercetare din România mulți oameni care desfășoară o activitate științifică de cea mai bună calitate, compatibilă cu cea a colegilor lor din Occident. Problema este însă că aceștia încă formează excepțiile în cadrul cercetării românești. Cred că va mai dura până când situația se va schimba. Din pacate cercetarea teologică nu face excepție de la situația descrisă mai sus.

AA: În ce alte proiecte de cercetare ai fost implicat până în prezent ?

MP: Până acum am fost membru într-un proiect dedicat abordării interconfesionale și interreligioase a experienței doliului. În prezent sunt cercetaror intr-un proiect despre dialogul iudeo-creștin derulat de Centrul de Cerctare Ecumenica din Sibiu și aș dori să folosesc această ocazie pentru a analiza antisemitismul teologic în discursul omiletic al Bisericii Ortodoxe Române în perioada interblică.

AA: Ce îți dorești să faci în carieră după ce vei obține titlul de doctor în teologie ?

MP: Mi-aș dori să îmi pot continua cercetările în domeniul teologiei politice din spațiul ortodox. În același timp îmi propun să îi citesc sistematic pe Thomas Hobbes și câțiva filosofi ai tradiției intelectuale evreiști ca Baruch Spinoza, Jacob Talmon, Jacob Taubes sau Norman Cohn, care oferă un eșafodaj conceptual absolut necesar pentru înțelgerea varietății de forme pe care le poate lua relația dintre religios și politic și pentru identificarea prin comparație a particularităților gândirii teologico-politice ortodoxe.